Trateaza-i pe ceilalti asa cum vrei sa te trateze ei. Ofera-le respect si vei primi respect. Iubeste ca sa fii iubit. Demonstreaza mai intai, ca sa poti sa soliciti mai tarziu. E legea reciprocitatii. Fereasca Dumnezeu sa vii in viata reala cu asa principii impecabile, ca vin oamenii cat se poate de reali sa ti le dea peste cap. Pentru ca, in viata de zi cu zi, ceea ce oferi nu-ti garanteaza niciodata ceea ce primesti. In viata reala legea reciprocitatii functioneaza diferit. Felul in care tratezi oamenii, respectul pe care-l oferi, iubirea pe care o dai trebuie sa se indrepte catre tine. Cu oameni obisnuiti, cei de care ne lovim zilnic, cei prea putin expusi vreunei inteligente emotionale sau vreunei educatii alese, e extrem de dificil sa duci lupta de lamurire, sau sa le impui vreun comportament. Eu nu impun nimic, nu cred in niciun fel de impuneri. Nu cred ca putem impune o distanta, daca celalalt nu si-o doreste, si nu cred ca putem impune vreo limita, daca nu o avem fiecare in noi. Pentru ca, in ciuda cliseelor, ne comportam in conformitate cu propriile limite, si nu in functie de ale celor din jur. Si nu e nici lupta mea, nici lupta ta, e a lor. Nu te trateaza asa cum ii tratezi, te trateaza asa cum se trateaza pe ei insisi. Oamenii rai sunt, in esenta, cei care sufera cel mai mult. Gurile mari sunt cele care tin neaparat sa se faca auzite. Iar oamenii care ii degradeaza pe ceilalti doar pentru a se creste pe ei sunt constienti de cat pot si cat valoreaza. Si cum nu-si pot ridica nivelul, il coboara pe al celorlalti.
Sa devii imun la toate astea cere timp si rabdare, dar e cel mai bun antidot. Sa-i lasi pe altii sa se scalde in noroi, in timp ce tu iti vezi de ale tale nu-i o dovada ca te dai batut, e maturitate si gandire superioara. Sa stii cand sa renunti la un om, la o cearta, la vreo batalie care nu-ti face cinste in niciun fel, e o mare arta. Victoria nu are niciun gust daca nu se poarta cu aceleasi arme si pe picior de egalitate. N-ai sa vezi vreo disputa de principii intelectuale intre un om extrem de deschis la minte si unul cu mintea ingusta din care sa iasa invingator la argumente cel mai destept. Pentru ca ala cu mintea ingusta, cand ramane fara argumente, bate cu pumnul in masa. Si cel mai destept cedeaza, ca nu-i tocmai o dovada de evolutie spirituala sa bata si el cu pumnul in masa.
Reciprocitatea functioneaza intre oamenii cu acelasi nivel de educatie. Intr-o situatie ideala, eu nu cunosc alt termen viabil de comparatie intre oameni decat gradul de multumire al fiecaruia cu propria viata. Sentimentul de inferioritate nu se primeste in dar la nastere, si ideal ar fi nici sa nu-l dezvolti pe masura ce te maturizezi. Singurele variabile de luat in calcul sunt: locul in care esti acum, si locul in care vrei sa ajungi. Cei din jurul tau si reperele lor nu intra in ecuatie cand e vorba de viata ta.
In rest, cand diferentele de educatie sunt evidente, poti sa oferi ce vrei tu. Cu conditia sa nu te astepti sa ti se raspunda la fel. N-au cu ce. Nu e nimic de convins, nu e nimic de educat. Nimic pe lumea asta nu se petrece fara vreun gram de vointa, si nu poti educa oameni, nu-i poti invata sa se poarte, nu le poti arata cum vrei sa te trateze, daca sunt orbi, surzi si imuni la orice sugestie. Nu poti sa-i schimbi daca nu vor sa se schimbe. In orice relatie, de orice fel ar fi ea, e nevoie de doi care sa traga in aceeasi directie. Sa-si doreasca aceleasi lucruri. Si daca vreunul dintre ei nu-si doreste sa evolueze, atunci merita sa ramana cu principii si manifestari demne de Tarzan.
