Celalalt fel de a iubi 1


Mi-ar fi placut uneori sa fiu barbat, fie si numai pentru felul in care stie el sa iubeasca. Mai intens, mai sincer, mai pragmatic. Dar mai ales...mai rar.

Noi, femeile, iubim la nivel imaginar. Iubim cel mai ades potentialul unui barbat, si nu barbatul in sine. Rar ne asumam alegerea facuta, in rest obisnuim sa-l iubim pentru ceea ce-ar putea el sa devina. Iubim povestea de dragoste pe care vrem s-o traim, iubim ideea de iubire, iubim calitati conturate in minte cu mult inainte de a-l intalni. Si-l investim pe primul care se-aseaza langa noi cu toate neintamplatele, netraitele si multasteptatele noastre. Alergam dupa cei care nu ne vor, si nu-i vedem pe cei care alearga dupa noi. Intotdeauna ceea ce nu-i al nostru pare mai bun, mai frumos, mai capabil decat ceea ce ne sta alaturi. In goana noastra dupa franturi de viata si adevaruri care n-au existat vreodata, suntem atat de grabite sa ne potolim setea de iubire incat nu mai avem nici timp, si nici interes pentru ceea ce este in jurul nostru.

Dragostea lor in schimb, e mai autentica, mai orientata pe persoana, mai ancorata in prezent. Nu iubesc in cuvinte, iubesc cu faptele. Dragostea lor nu are ascendent metaforic, in schimb iubesc cu dovezi clare si de necontestat.

Noi obisnuim sa daruim totul, crezand ca "totul" se potriveste oricand si oricui. Oferim in general ceea ce credem ca se-asteapta de la noi, si tot in general asta inseamna ca licitam mai mult decat avem. Inima noastra, ambalata frumos. Cand, de fapt punem la picioarele celuilalt un suflet obosit de asteptari inutile, teama de singuratate, vulnerabilitati si cuvinte nerostite care lovesc cu forta unui repros. Eu nu ma mir ca nu ni se apreciaza darul...

In schimb, eu n-am vazut barbat care sa dea mai mult decat ceea ce are. Si nu stiu intimitate mai curata cea in care se dezbraca doua suflete.  Fara promisiuni care nu se vor tine, si fara a pune pe piata relationala ceea ce nu foloseste celuilalt. Avem cumva tendinta de a trata relatiile ca pe un bazar. Si aducem in ele toate vechiturile, toate fobiile, si nesigurantele dobandite in trecut, si le tranzactionam pe post de diamante.

Nu exista scoli in care se preda iubirea, si totusi suntem cumva corigente la materia asta. Nu concepem un alt fel de iubire decat al nostru, nu validam altfel de dovezi decat cele pe care le oferim noi insene, si nu intelegem in ruptul capului ca iubirea sta intr-un suflet mare si cuvinte mici, nu invers. Am invatat de la profesori diferiti ce-nseamna ca cineva sa-ti fie drag, si totusi, de cele mai multe ori, ne cautam pe noi in ceilalti.

Share Button

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

One thought on “Celalalt fel de a iubi

  • Dana

    Din trecut si din greseli invatam. Dar cea mai mare greseala neinvatata este cea de a nu mai compara.Mai mereu comparam:”X nu a facut niciodata ca Y, iar Z facea altfel, etc”. Da, si barbatii compara,dar noi parca suntem mai…obsedate,o spunem cu voce tare. Cand simtim ca nu primim cat si cum vrem imediat fugim – suntem etern nemultumite, traim in vise si-n povesti cu printi care vin calare pe cai albi,iar asta de cand eram mititele si credeam in povestile nemuritoare. Imi place ca ne dam rotunde, mature,indiferent de varsta, desi suntem aceleasi fetite care viseaza la fat frumos. Tocmai ptr ca traim in carti si filme, ramanem corijente eterne