Poti sa incerci dieta cu supa de varza, sau poti sa alergi. Poti sa spargi lucruri prin casa de nervi, sau poti sa alergi. Poti sa lasi stresul sa te doboare, sau poti sa alergi. Poti sa dai banii pe psiholog ca sa-ti tratezi depresia, sau poti sa alergi.
Eu am ales sa alerg.
Am inceput in ianuarie, mai multa miscare fiind pe lista rezolutiilor pentru 2016. Stiti planurile alea pe care ni le facem inainte de Revelion, care incep pe 1 ianuarie si dureaza pana maxim in februarie? Cam asa mor majoritatea planurilor mele. Ceea ce trece de aceasta perioada ramane ca parte integranta din viata mea. E vorba de testul timpului. Ma pot incanta multe lucruri, vreau sa am o multime de activitati, sunt foarte dornica sa incerc orice imi atrage atentia. Dar daca n-a trecut testul timpului, nu mi se potriveste. Ei bine, altfel sta treaba cu alergatul, de vreme ce de jumatate de an imi completeaza cu succes spectrul activitatilor off-work.
Este foarte greu sa intelegi la inceput ca, in materie de alergat, competitia nu este intre tine si ceilalti. Este intre tine si tendinta de a renunta. Este intre tine si planurile tale care incep intotdeauna "de maine". Este intre tine si vointa care te tine sau nu mai mult de trei zile. Te lupti cu vocea din tine care-ti spune sa renunti.
Alergarea este in primul rand un act meditativ. Pe mine ma aduce la viata. Simt ca traiesc cand alerg. Alerg indiferent de vreme, ca sa simt ca orice e posibil. Alerg ca sa fac diferenta. Alerg pentru ca vreau sa vad cat de departe pot ajunge. Si cat de repede.
Alerg sa ma regasesc. Pentru sanatatea mea fizica si pentru sanatatea mentala. Ca sa dobor recorduri personale. Aleg sa alerg in loc sa ma las doborata de indoieli. Aleg sa alerg in loc sa ma plang de o zi proasta. Aleg sa alerg in loc sa ma simt deprimata. Alergarea nu e un sport. E un mod de viata. E un fel de a iesi din zona de confort. Daca nici nu incerci macar sa-ti atingi limitele, n-ai de unde sa stii ca le ai.
Cred cu tarie ca alergarea este cea mai ieftina terapie. N-ai nevoie de abonament la sala, n-ai nevoie de spatiu destinat, si nici de imbracaminte excesiv de scumpa. Toata investitia se rezuma la o pereche de adidasi speciali. Si, pentru ca rezultatele in materie de alergat se rezuma la "cat de repede", poti alege de aici un ceas cu cronograf in varianta feminina si de aici unul in varianta masculina.
Multe aspecte legate de alergat sunt ca in viata: chiar atunci cand simti ca nu mai poti face un pas, pasul acela face diferenta. Paradoxal, cu cat consumi mai multa energie, cu atat ai mai multa energie. Ca sa se dezvolte corpul, trebuie sa-i dai o directie. Rezultatele vin in urma unui efort sustinut. E o regula general valabila. Sa alergi chiar daca e greu, chiar daca doare, chiar daca nu vrei e o dovada de asumare a responsabilitatii. Durerea pe care o simti fortandu-ti limitele este direct proportionala cu progresul. Dar este temporara. In vreme ce rezultatele raman. Si renuntarea este cea mai rea durere dintre toate. Asta face alergarea: te invata sa-ti asumi responsabilitatea. Si e un sentiment incredibil sa realizezi ca acum o luna nu puteai face ceea ce poti face azi.