Diana cu Vanilie – The Book


Editura: ALLFA

An aparitie: 2014

Numar de pagini: 176

Nu stiu cati dintre voi cunosc povestea Dianei Sorescu. Jurnalista care, la doar 26 de ani, s-a stins din viata din cauza unui edem pulmonar si care a lasat in urma un blog deosebit, plin de emotie si de lectii de viata. Prietenii i-au adunat postarile intr-o carte publicata post mortem. Si astfel, prin gandurile ei, Diana traieste si astazi si ne vorbeste cu emotie despre viata, asa cum e ea: cu bune si cu rele.

Pe Diana Sorescu imi doresc foarte tare s-o fi cunoscut personal. Cartea ei te prinde, si nu-ti mai da drumul. Nu poti sa te opresti pana n-o termini, pana nu citesti tot ce-a avut Diana de zis. Pentru ca vede frumusetea din orice lucru. Si scrie cu mult suflet, uneori dulce, alteori amar, si din cand in cand piperat. Dar e ea in tot ce scrie, si asta se simte. Scrisul ei nu este nici pedant, nici filozofic. Sunt adevaruri simple, de care ne-am lovit, carora le-am probat in timp veridicitatea, dar pe care uneori le pierdem din vedere. Si avem nevoie de oameni care sa ne reaminteasca valorile uitate. Sa ne reaminteasca, din cand in cand, ca e bine sa ne intoarcem catre noi, sa oprim timpul in loc, sa ne ingrijim si de sufletul nostru si sa-l hranim cu ganduri bune si frumoase.

Cartea e structurata in 3 capitole: Inceputuri, Oameni si Nebuloase. Fiecare subiect despre care Diana alege sa-si spuna punctul de vedere este tratat cu maxima sinceritate. Diana vorbeste autentic, din inima, despre lucruri comode si incomode. Si chiar daca se intampla sa nu-i impartasesti parerile, nu poti sa nu-i apreciezi implicarea cu care vorbeste despre toate. Cartea ei e despre oameni, despre viata, despre suflete, despre intamplari care ne marcheaza, despre copilarie, despre familie, despre iubire, dar si despre singuratate si tristete. Totul la Diana e condimentat: cand vorbeste despre lucruri bune si frumoase pune putin piper, cand vorbeste despre cele rele, adauga putina vanilie. Pentru ca asa e viata: cu bune si mai putin bune, nici alba nici neagra, cu nuante de gri sau de roz, dar niciodata banala sau monocroma.

"Omul poate să facă multe, infinit de multe lucruri, de la cele mai simple şi banale, la chestii sofisticate şi geniale, şi acum nu mă refer la material, la concret. Poate să-ţi câștige încrederea în ani şi să o piardă în minute, să te iubească pană la cer şi înapoi, să mintă privindu-te în ochi, să te ajute când credeai că te urăște, să te trădeze, să te inspire, cucerească, fascineze, ierte, să te facă să zbori, să îţi gătească, să nu te uite... Dar omul nu o să poată niciodată să fie doar al tău."

"Ideea e destul de simplă. Nu te măriţi de plictiseală, nici de singurătate. Nu te măriţi pentru că te-a apucat chemarea uterului şi vrei copil, nu te măriţi pentru că aşa trebuie, aşa zice lumea, e timpul, îţi trece vremea. Nu te rogi de bărbat să te ia de nevastă, nu devii o penibilă disperată care cerşeşte verighetă. Decât să te măriţi din unul din motivele enumerate mai sus, mai bine stai potolită şi te apuci de croşetat. E o afacere mai bună. Te măriţi când găseşti bărbatul potrivit, când iubeşti matur şi profund, nu frugal. Când simţi că Dumnezeu şi-a pus mâna pe creştetele voastre şi v-a legat. Nu când simţi fluturi şi bezele, ca o adolescentă disperată."

"Viaţa îţi arată că eşti mai fericit când ţii de mână un copil, decât o toartă de Hermes. Înveţi că bogaţii au mai multe probleme decât săracii, că oamenii care râd tare şi zgomotos fac asta ca să mascheze nişte suflete care plâng, înveţi că văzul, auzul, mirosul, respiratul şi tot ceea ce ni se pare banal sunt de fapt cadouri minunate pentru care trebuie să mulţumim zilnic.

Înveţi că nimic nu e pentru totdeauna, şi că viaţa are prostul obicei să facă surprize: unori de vis, alteori de coşmar. Înveţi să apreciezi ceea ce ai, şi ajungi să înţelegi că un Vertu nu valorează nimic pe holul de la Oncologie."

"Relaţiile sănătoase şi trainice, care nu au sclipirea şi nici ambalajul delicios al relaţiilor enervant de pasionale, sunt alea clasice. Tu şi el, pupat de „noapte bună”, omletă, ţinut de mână, factură la Enel, vacanţă drăgăstoasă, pipi la benzinărie, film cu floricele, dragoste pură în weekend, pentru că în timpul săptămânii adormi cu bale de oboseală.

Nu au artificii şi nici zorzoane, nu sunt zgomotoase şi nici nu mustesc de adrenalină. Sunt autentice, echilibrate, te împlinesc. Aduc linişte şi muzici line. Aduc inel de logodnă şi copii. Aduc fericire adevărată."

Share Button

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *