Dincolo de NU 2


O prostie mai mare decat "indiferenta atrage" eu n-am auzit in viata mea. Si afirm asta cu toata autoritatea experientei, ca doar nu m-am nascut cu concluzia. S-a dezvoltat in timp, firesc, o data cu mine.

Nu-mi place sa bat la usi inchise, si nici sa caut iubirea pe terenuri aride. E perfect logic sa ne dorim numai ceea ce nu avem. Insa in ceea ce priveste oamenii, mi-e greu sa-mi imaginez cum poate un spate (mai mult sau mai putin lucrat la sala), intors artistic la tot ceea ce sunt, sa mi se para cumva irezistibil.

Nu fac din dezinteres un preludiu, si nici nu-mi pot imagina vreo situatie in care tot ceea ce sunt si tot ceea ce fac sunt anulate prin lipsa oricarei reactii, iar eu sa nu fug in directia opusa de parca as participa la suta de metri garduri...

Nu bat pe nimeni pe umar ca sa intoarca privirea spre mine. Eu sunt femeie. Imi plac florile, imi plac bomboanele, imi plac cuvintele frumoase. Ma panichez din nimicuri, am stari schimbatoare, am idei fixe (nu toate :)), ma copilaresc, ma alint, ma implic. Am vise pentru realizarea carora as merge pana la capatul lumii, si daca prezenta celuilalt nu poate face diferenta, in mod sigur nici lipsa n-o sa i-o simt. In inima mea nu poate inflori vreun sentiment, daca eu nu ma bucur mai intai de atentie. Reactie chimica doar cu o singura substanta reactiva eu n-am mai intalnit.

Nu-s permisiva pana in panzele albe, nu-s nici Maica Tereza, nu mi-au crescut aripi de inger, de gasca cu atat mai putin. Acolo unde ma lovesc de nefiinte, imi vad mai departe de drum. Pentru ca-i ca la transplantul de organe: cel compatibil este extrem de rar, iar cu cel incompatibil nu poti sa traiesti.

Share Button

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 thoughts on “Dincolo de NU

  • Alexandru BADEA

    Bună dimineaţa în primul rând. ”Indiferenţa atrage” – depinde din ce unghi privim această afirmaţie, dacă privim lucrurile din punctul de vedere al unei relaţii este parţial adevărat (spun parţial referindu-mă la tratarea cu indiferenţă la infinit sau ca măgarul nu duce evident nicăieri), provine de la expresia pe care acu’ vreo 14 ani bunicu’ meu mi-o spunea – ”femeia se cucereşte prin perseverenţă şi se păstrează prin indiferenţă”, aici mă refer la faptul că ce aţi face dumneavoastră dacă aţi şti totul de la început despre o persoană, v-aţi plictisi mai repede, nu mai are cu ce să întreţină suspansul, misterul relaţiei. Vedeţi la cuplurile care se plac de la început, foarte rar stau împreună, pe lângă cei care afirmă că nu s-au suportat de la început. Mă repet ”indiferenţă” în sensul misterului relaţiei nu a indiferenţei propri-zise a mitocanului care vine acasă şi se pune la tv cu berea’n mână şi uită de femeia lui , logic că se duce dracu’ aia învârtindu-se (cel puţin aşa ar trebuii, din păcate unele femei se complac sub diverse pretexte cum ar fi – ”că n-a vrut să se culce cu aia, era beat sau copii sunt la mijloc sau n-a vrut să dea în mine, mi-a promis …, etc…”, ….. hellooooo femeilor ilogice , odată ce a ridicat mâna la tine, o va face iar, odată ce s-a dus la alta , o va face iar, dar mă rog…. complaceţi-vă dacă vă place dar nu vă mai plângeţi). Iar al doilea unghi de vedere este acela că frecvenţele emise la fel se atrag, de aici şi expresia ”suntem pe aceeaşi frecvenţă”, fizica cuantică a postulat asta iar dacă eşti indiferent atragi numai indiferenţă.