Jumatatea care te reprezinta


Deci mie una imi place la nebunie sa vad ca sunt femei care inteleg si altceva din seductie. Care pun pret pe autenticitate, pe prietenie, care cantaresc inainte sa intre intr-o relatie si care nu se arunca cu capul inainte in piscina ca sa descopere ulterior ca cineva a uitat sa umple bazinul. Insa dincolo de ceea ce-si doreste fiecare, dincolo de tot ceea ce inseamna idealul masculin pentru fiecare dintre noi, jumatatea pe care o alegi sa-ti stea alaturi este jumatatea care te reprezinta. Viata nu-ti da ceea ce visezi, viata iti da lectii. Iti arata la ce aspecte mai ai de lucrat si iti ofera ceea ce-ti trebuie ca sa te educi. Iar masura felului in care te vezi este barbatul care-ti sta alaturi. Daca e urat, e prost, sau nu te trateaza asa cum ai vrea sa fii tratata, e alegerea ta si poti s-o stapanesti sanatoasa. Sau sa-i faci vant, cand cutitul ajunge la os. Pentru ca poti sa fii regina frumusetii si membra MENSA in acelasi timp, mai mult n-ai cum sa obtii de la el. Daca te inseala, te bate, iti vorbeste urat sau simti ca esti cantitate neglijabila in relatie si tu, in loc sa-ti pui pantofii sportivi si s-o stergi, sari cu o oferta mai buna, sa stii ca nu-l stimulezi sa faca o alegere. Ii dai dreptul sa ia din ambele parti. Pentru ca el barbatul care vrea mult de la viata si ia totul, iar tu esti sexul slab si simti ca nu meriti nici oxigenul pe care il respiri. Dreptul la viata inseamna totodata si dreptul la tot ce are ea mai bun de oferit.

Ne-am dorit mult egalitate intre sexe, si-am obtinut-o. Avem drept de vot, avem femei judecator, avem femei care-au ajuns in spatiu, ne exprimam public orice parere fara frica de a fi arse pe rug. Am obtinut, de asemenea, printre alte libertati care conteaza, si libertatea de a iubi pe cine vrem. De a ne marita cu cine vrem. Si cu toate astea, de cele mai multe ori, "pe cine vrem" este cea mai proasta alegere pe care am fi putut s-o facem. Si tot de cele mai multe ori suntem cele care ramanem in urma, si nu cele cu un pas inainte.

Habar n-am cum stati voi cu idealul masculin, dar la mine, dincolo de aspectele majore ca sinceritate, autenticitate, intelegere, sunt chestiile de finete. Micile aspecte care formeaza marile caractere. Detaliile care fac diferenta. Pentru ca frumusetea unui barbat nu se defineste fizic, ci sta in frumusetea caracterului sau. In educatie, in atitudinea pe care o are, in felul in care vorbeste, in felul in care se poarta, si mai ales, in felul in care se poarta cu mine. Pentru ca notiunea mea partener de viata depaseste cu cateva elemente statutului de locuitor de pestera. Si vreau mai mult decat sa nu bea, sa nu ma bata si sa vina cu banii acasa.

Nu se poate sa fie un moft in ziua de azi sa vrei de la cel care te insoteste sa se exprime corect gramatical. Eu am tot respectul pentru barbatii pe care nu-i sperie nimic pe lumea asta, cu atat mai putin o amarata de cratima. Pentru cei care stiu exact cat de generosi sa fie cu "i"-urile din "sa fii".  Iar "voiam" in loc de "vroiam" nu e din cursul de avansati. Sunt elemente de baza si de bun simt.

Si am tot respectul pentru barbatii care nu arata ca electrocutati cu un buchet de flori in mana. E adevarat, nu se predau la scoala cursuri care sa te invete cum sa plimbi florile prin oras, dar asta nu-i un motiv sa nu le mai ofere. Eu sunt femeie. Imi plac florile, imi plac bomboanele, imi plac cuvintele frumoase. Intr-o societate care comanda orice pe net, alternativa fericita si mai deloc jenanta e la un click distanta.

Din nefericire, nici bunul simt nu se preda in scoala, iar cei sapte ani de acasa se reflecta din ce in ce mai rar. Educatia aleasa chiar e o arta.  Iar noi traim intr-o lume in care grobianismul, proasta creste si tupeul dau masura virilitatii masculine. Direct proportional vorbind, desi calitatile astea sunt moartea pasiunii. Mie, de cand ma stiu, barbatul ideal mi-a rezonat la unison cu manierele desavarsite. Pentru ca frumusetea e subiectiva. Inteligenta e discutabila. Dar cand vorbim de bun simt, nu mai e loc de subiectivisme si interpretari. Il ai sau nu il ai, si asta se vede. Si nu tine de conjunctura. Se manifesta oricand si cu oricine, nu doar la ocazii speciale. In plus, o femeie isi va aminti intotdeauna frumos despre cel care a tratat-o mereu cu respect, si mai ales atunci cand nu merita.

Dincolo de bun simt, dincolo de o exprimare fara cusur, dincolo de flori, de respect, de sentiment de siguranta si orice ar avea un barbat de oferit, esentialul este ca femeile vor sa conteze. Eu nu pot si nici nu vreau sa ma cramponez de Yeti. Interesul se arata prin efort, vorbele trebuie intotdeauna sustinute cu fapte, iar pe mine nu ma intereseaza sa-l impresionez pe Omul Cavernelor. Cand el nu vrea, nu simte si nu se implica si nu da doi bani pe ceea ce-mi face placere, e cazul sa-mi vad mai departe de drum. Pentru ca nu-mi pot imagina vreo situatie in care tot ceea ce sunt si tot ceea ce fac sunt anulate prin lipsa oricarei reactii, iar eu sa nu fug in directia opusa de parca as participa la suta de metri garduri...

Share Button

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *