O vorba veche spune asa: "Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult animalele". N-as merge pana la extrema, omul este o fiinta sociala si sanatos este sa cultivam relatii bune cu semenii nostri. Insa cred cu tarie ca animalele au o inteligenta emotionala mult mai dezvoltata decat a oamenilor. Si daca ne-am acorda timpul necesar sa le observam cu atentie, ne-ar invata o multime de lucruri despre viata.
Sunt, de peste 15 ani, stapana unui catel de la care invat zi de zi cum sa traiesc frumos. Care, de-a lungul anilor, m-a invatat ce inseamna responsabilitate, ce inseamna rabdare, mi-a reamintit cum sa ma joc chiar daca sunt adult si mi-a aratat ca in viata e mai bine sa nu te iei prea in serios.
Cine are un catel stie, cu siguranta, ca animalele sunt fiinte foarte tolerante. Eu de la al meu am invatat sa raspund la bine cu bine. Si sa uit raul. Sa nu-mi otravesc inima cu dusmanii inutile, sa nu fiu mediu propice pentru ura. Sa nu am un ego mai mare decat mine. Un catel nu are orgolii. Iubeste neconditionat. Iar sentimentul de acceptare completa pe care il daruieste imi arata ca felul in care iubim noi, oamenii, este unul egoist.
Am vazut parinti care-si tin copiii la distanta de orice ar putea sa fie animal de companie. Din motive de igiena, ar spune ei. Eu as adauga ca pentru aspecte ce tin de igiena exista o multime de clinici pe piata ce ofera o gama larga de servicii de deparazitari, prevenire, tratament si control periodic. Exista medic veterinar la domiciliu, pentru cei mai comozi dintre noi, sau pentru urgentele patrupedului. Altfel, orice animal de companie intareste si dezvolta simtul responsabilitatii. Daruieste confort si siguranta. Ii invata pe copii ce inseamna compasiunea si ajuta la dezvoltarea lor sociala. Iar studiile de specialitate arata ca animalele de companie sunt o forma de terapie in cazul problemelor psihice.
Iubesc animalele, in general, pentru ca nu pun intrebari inutile si nu emit judecati de valoare. Pentru ca nu tipa la tine, nu-ti insulta inteligenta, nu te intreaba de lucruri despre care nu esti pregatita sa vorbesti, nu-ti spun cum sa-ti traiesti viata si nu-ti dau sfaturi. Le iubesc pentru ca nu se prefac si nu mimeaza indiferenta. Pentru ca ne dau un fel de acceptare pe care ar trebui sa ni-l oferim noi insine. Pentru ca traiesc prezentul, au incredere in instinctele lor si nu renunta atunci cand vor ceva. Si pentru ca ne invata sa ne bucuram de lucrurile mici si sa nu ne luam intotdeauna prea in serios.
