Poti sa pierzi bani. Dar la fel de bine poti sa faci altii la loc. Poti sa pierzi ocazii. Dar intotdeauna se iveste o ocazie mai buna. Poti sa pierzi autobuzul. Si ce daca? Cu siguranta ca mai vine inca unul. Poti sa pierzi o dragoste care candva ti se parea esentiala. Nu-i nimic, o va inlocui alta mai pasionala. Poti sa pierzi timp, cel mai des. La fel de bine poti sa-l castigi. Poti sa pierzi orice pe lumea asta. Dar daca nu te-ai pierdut pe tine, n-ai pierdut inca nimic.
Suntem obsedati cumva de cresterea stimei de sine si o facem intr-un mare stil artificial. Traim minunat noi cu noi insine, intr-o lume in care fiecare te valideaza ca sa se valideze. Pentru ca mai important decat sa avem incredere in noi este sa aratam c-o avem.
Increderea in fortele proprii nu-i un scop in sine, e un proces. Pentru ce ai nevoie de stima de sine crescuta? Ca sa cuceresti barbatul potrivit? Ca sa obtii jobul dorit? Ca sa fii recunoscuta de ceilalti ca deschizatoare de drumuri si lider de opinie? Increderea are nevoie de timp ca sa se dezvolte si sa creasca frumos. N-ai sa poti niciodata sa-i faci pe ceilalti sa te accepte asa cum esti, daca nu te accepti tu mai intai. Si n-ai cum sa te accepti asa cum esti daca nu te cunosti, daca nu stii cine esti si ce vrei, daca nu stii ce-ti place si ce te face fericita. Nu poti sa alegi intelept in viata daca nu privesti mai intai inauntrul tau.
Am vazut femei cu stima de sine pana la cer, dar bolnave pe dinauntru. Sunt inteleptele de ocazie, gata oricand sa se dea exemplu de fericire si multumire de sine, gata oricand sa-ti dea sfaturi despre cum ar trebui sa-ti traiesti viata si experientele. Insa increderea in ele e atat de fragila, incat s-ar prabusi la cea mai usoara critica si la cea mai mica judecata.
Asta se intampla cand minti despre tine: te pierzi. Nu poti sa mimezi nici fericirea, nici increderea in tine, nici autenticitatea. E un nonsens. Eu nu pot sa inteleg cum si de ce sa te prefaci vesela cand esti trista, sa sustii ca esti puternica atunci cand esti slaba, sa pozezi in sigura pe tine cand ai indoieli. Mi se pare cel mai sigur drum catre depresie. Nu cred ca exista libertate daca nu poti sa vorbesti deschis cu tine in primul rand despre tine si lumea ta interioara. Esti libera in momentul in care poti sa-ti recunosti si sa-ti accepti temerile si slabiciunile. Iniante de asta, doar supravietuiesti. Iar intre a supravietui si a trai e o diferenta ca de la cer la pamant.
Lectia autosuficientei o invatam cel mai greu. Daca traiesti dupa asteptarile celorlalti, nu esti niciodata suficient de buna. Iar daca traiesti dupa asteptarile tale, n-ai nevoie de mai multa incredere. Nu trebuie sa demonstrezi nimanui cat de bine esti si ce bine iti merge. Doar cand nu ai suficienta incredere in tine te uiti la ceea ce face multimea. Doar cand nu ai suficienta incredere in tine iti pui viata pe pilot automat si amani fericirea si implinirea personala pentru cand o sa fii suficient de frumoasa, pentru cand o sa fii suficient de slaba, pentru cand o sa-ti permiti vacante exotice, pentru cand o sa ai o casa a ta, o familie a ta, un job care sa te implineasca.
Si pana atunci? Increderea in tine nu se probeaza cand ai totul, ci tocmai cand n-ai nimic. E usor sa ai un look desavarsit cand ai forme ideale. E usor sa ai incredere in tine cand dispui de cartile potrivite. E greu sa ramai verticala cand sansele sunt impotriva ta. Stima de sine nu ingrasa, asa cum lipsa ei nu te face mai slaba. E esential sa te iubesti pe tine si atunci cand nu-ti place ce vezi in oglinda. Nu conteaza la ce te uiti, important e ceea ce vezi. Poti sa te simti frumoasa si feminina chiar si in astfel de rochii XXL. Mie, cel putin, aceste femei cu forme si modul in care si le pun in valoare, mi-au schimbat total modul de raportare la greutate. Nu-ti amana multumirea de sine pentru cand vei avea dimensiuni ideale. Poti sa fii fericita si daca nu ai o casa a ta. Poti sa te bucuri de viata si daca nu ti-ai gasit sufletul pereche. Poti sa te simti implinita si daca nu ai inca o familie. E usor sa ai zambetul pe buze in zilele senine. Provocarea e sa dai un un sens zilei in care te trezesti fara sens.
