Se poarta retro, am observat. In tinute, n-ar fi o problema, dar partea proasta e ca tinem sa aliniem si gandirea. Exista pe lumea asta exemplare feminine mai preocupate de cum sa fie sotii, decat de dezvoltarea abilitatilor personale si de obtinerea independentei financiare. Si nu-s putine la numar. Sa presupunem, in aceste conditii, ca macar independenta intelectuala au?
Casatoria ar trebui sa fie urmarea fireasca a unei relatii cu pasiuni si interese comune. Nu-i vreo reusita deosebita, si nici nu pasim vreun prag istoric cand intram la Starea Civila. E un eveniment fericit si atat. Actul in sine reprezinta recunoastere, acceptare, asumare. Observ ca e asociat tot mai des cu un contract cu garantii materiale, drepturi de proprietate si clauza de fidelitate.
Implinirea personala este independenta de statutul de sotie. N-o sa pot intelege niciodata de ce, de cele mai multe ori, dezvoltarea personala ia sfarsit o data cu inceputul vietii in doi. Eu nu vad in asta o dovada de dragoste, tinde mai mult spre o forma de masochism. Si nici nu e logic sa se intample asa. Daca iubesc, vreau sa-i daruiesc celui de langa mine tot ce-i mai bun. Si daca am ales sa ma daruiesc pe mine, de mine trebuie sa am grija in continuare, nu de el, in detrimentul meu. Nu pot sa-i dau celui pe care pretind ca-l iubesc, jumatati de om... ar fi indreptatit, pana la urma, sa refaca intregul din doua jumatati diferite :)
buna .eu cred ca ;casatoria face parte tot din ,si pentru dezvoltarea personala ,un acord intre parti voit cu drepturi egale pana la moarte [teoretic ] si nu un blocaj ori un laţ pe care una din parţi il ţine de gâtul celuilalt si pe care il strange cand are chef .asa este ,gandirea este veche si greu se pot schimba mentalitatile transmise genetic ,pentru barbatii care considera femeia un bun dobandit printr un act .
Tu vezi, asa cum este si firesc, din punctul de vedere al unui barbat. Iar eu, din punctul de vedere al unei femei. Si realitatea pe care eu o vad in jur, de cele mai multe ori, imi arata ca femeile in general renunta la ele pentru el. Nu ai cum sa pui in balanta performata unei femei in cariera cu performanta unei femei in viata de familie, ambele alegeri sunt corecte, daca mergem pe ideea ca alegerea ii apartine si ca asta isi doreste. Dar cand alegerea este de fapt un sacrificiu mascat, doar din dorinta de a nu ramane singura, mai devreme sau mai tarziu apar reprosurile. Pentru ca un “el” va avea intotdeauna grija de viata lui, “ea” si-a propus sa aiba grija tot de viata lui, si in tot acest timp viata ei e pusa in stand-by.