Se mai intampla uneori ca soarele de afara sa vina pe neasteptate, si cate o zi frumoasa sa ma mai ia prin surprindere. Dar pentru vara din sufletul meu imi trebuie educatie si exercitiu. Si mi-am propus sa invat, de la fiecare vara din fiecare an, cum sa ma dezbrac nu numai de haine groase, ci si de obiceiuri nesanatoase, de griji, de esecuri si de greutati. Sa ma lepad de oameni care aduc furtuna si ganduri negre, de nelinisti apasatoare, de probleme aparent de nerezolvat si de drumuri care nu duc nicaieri. Sa invat ca dupa ploaie iese intotdeauna soarele si asta e numai o chestiune de timp, sa-mi fie vara nu de la anotimp, ci de la mine pur si simplu.
Si mi-am propus, de ceva vreme incoace, sa renunt la furii nejustificate, sa ma feresc de intrigi si de barfe, sa nu particip la maratonul dupa lucruri materiale, si in schimb, sa urmaresc un echilibru spiritual si o seninatate ferita de orice furtuna. Sa ma apropii, cu dragoste si respect, de tot ce mi-e la indemana, fie ca-i lucru, fie ca-i om. Sa recunosc si sa imbratisez adevaratele valori si calitatile celor care ma inconjoara, dincolo de ceea ce par a fi sau a avea. Si toate astea, cu increderea si speranta ca si frumusetea sufletului e molipsitoare.
Si pentru ca nu exista vara in suflet fara contemplarea propriei vieti, cu intelesurile ei de peste timpuri, cu intelepciunea si intelegerea ca tot ceea ce s-a intamplat e bucatica din mine, mi-am propus ca, oricat de aglomerata as fi, oricat de obosita sau de lipsita de viata, sa-mi gasesc intotdeauna timp pentru intoarcerea la frumusetea din mine. Nu stiu si nu am alta cale de a merge mai departe cu sufletul luminat si cu increderea ca tot ceea ce va veni va fi mai bun decat ceea ce este deja. Pentru ca ceea ce ne ridica deasupra mediocritatii fiecarei zile este speranta ca ni se cuvine tot ceea ce-i mai bun pe lumea asta. Intre invingatori si cei invinsi sta doar puterea de a spera, de a visa, de a-si imagina. Dincolo de ceea ce facem si avem, cred cu tarie ca ne defineste ceea ce speram. Si poate ca ar fi un exercitiu bun pentru fiecare dintre noi sa ne intoarcem la anii dintai ai copilariei, atunci cand increderea in sine era naturala, nealterata si instinctuala. Atunci cand nu cunoscusem inca alte anotimpuri si alte ritmuri emotionale si intuiam, fara sa-mi spuna nimeni altcineva, ca am dreptul sa fiu orice, sa visez orice, sa sper orice.
