Problema noastra este ca nu stim ce sa cerem de la viata.
Nu intelegem nimic din sintagma "o viata traita frumos", definim succesul dupa valente materiale si suntem fericiti daca avem o casa, o masina si un job stabil. Cerem putin. Si pe ala traim cu impresia ca nu-l meritam. Ca trebuie sa muncim pe rupte pentru el. Ca trebuie sa demonstram. Tintim in jos, nu in sus, de parca orizontul ne-ar fi in pamant. Doamne fereste sa credem ca ni se cuvine ceva doar pentru ca existam. Doar pentru ca dreptul la viata nu inseamna numai dreptul la oxigen, ci si la tot ceea ce are ea mai bun de oferit. Si in viata sunt lucruri mult mai frumoase decat cele care se pot cumpara.
Suntem generatia carnetului de note, noi astia care vrem in permanenta sa dovedim ceva.
Suntem generatia deadline-urilor, suntem generatia timpului lipsa, suntem generatia educata in cel mai competitiv spirit cu putinta. Si suntem generatia preocupata de noi in cea mai mica masura. Noi, astia nascuti in anii '80 suntem generatia preponderent corporatista. Nu putem sa traim fara munca, nu mai exista nimic altceva inafara de munca.
Ne plangem ca n-avem timp si totusi ne purtam de parca am avea tot timpul din lume.
Sunt prea obosita. Ma doare capul. Ploua. Nu pot chiar acum. Nu am dispozitia necesara. Este prea cald. Mi-ar placea intr-adevar, dar eu nu pot, pur si simplu nu pot. De luni. De marti. De maine. De la anul. Nu vreau sa fac altceva. S-ar putea sa fie o greseala. Ce va spune familia? Ce vor spune prietenii? E prea tarziu. Am lucruri mai bune de facut.
Scuzele astea ucid vise. Taie aripi. Limiteaza progrese. Ne plangem ca n-avem timp si totusi ne purtam de parca am avea tot timpul din lume. De parca dupa viata asta am mai avea o viata viitoare care sa ne apartina. In care sa facem tot ce ne dorim, nu tot ceea ce trebuie. N-am dezvoltat in noi ideea de profesie care sa ne completeze, ideea de pasiune care sa ne fie job. Si n-am dezvoltat in noi ideea viata personala. Suntem, pana la urma suma experientelor pe care le traim, suma oamenilor pe care-i intalnim, cartile pe care le citim, muzica pe care-o ascultam, filmele pe care le vizionam. Suntem orice, numai profesia noastra nu. Ne defineste ceea ce facem in 24 de ore pe zi, nu in 8 ore. Nu ne-am nascut sa mergem la munca, sa platim rate si s-o luam a doua zi de la capat. Din nefericire, la scoala nu exista cursuri de "savoir vivre". La scoala nu ne invata cum sa fim liberi, cum sa luam propriile decizii, cum sa ne traim viata. Traim intr-o societate care nu produce oameni competenti, produce roboti.
Vara asta are miros de inceput.
E vremea fiecaruia dintre noi sa-si faca ordine in ganduri si sa pastreze doar ceea ce-l ajuta sa creasca. E vremea sa cultivam gaduri bune si sa pastram langa noi doar oameni de la care sa avem ce invata. E vremea sa ne preocupam mai mult de noi, pentru ca doar asa vom avea ce sa oferim mai departe. Si cum preocuparea pentru noi inseamna in primul rand sanatate, poate ca n-ar fi rau sa ne intoarcem spre natural. Despre beneficiile energizantelor naturale poti afla mai multe citind acest articol despre ceaiul de ghimbir. Cu siguranta ca vara este cel mai potrivit moment pentru un energizant puternic. O cana cu ceai bogat in antioxidanti ca ceaiul de goji, baut pe terasa racoroasa a unei ceainarii, in compania unui prieten drag este, de cele mai multe ori, tot ce ai nevoie dupa o zi proasta. Acest material iti ofera toate informatiile de care ai nevoie despre ceaiul de goji. E vremea sa incetinim putin ritmul, sa reorganizam prioritati, sa spunem "da" unui lucru nou, si uneori sa nu facem nimic. Este, in esenta, vremea sa fim noi vara pe care ne-o dorim.