Mi se mai intampla uneori sa regret ca nu ma pot lasa in seama impulsurilor de moment. Sa regret ca, din lipsa de timp sau fiind prea obosita de ziua care s-a incheiat, nu-mi pot ingadui sa-mi petrec timpul dupa pofta inimii, la fiecare spectacol de opera si opereta la care mi-as dori sa fiu spectator. Si mi se intampla uneori ca apetitul meu pentru largirea orizontului intelectual, pentru lucrurile care ne impodobesc sufletul si ne fac viata mai frumoasa, sa se franga in tot soiul de treburi marunte, din acelea care-ti ocupa toata ziua, dar care nu sunt demne de mentionat.
Eu am crescut cu "Titanic Vals", cu "Take, Ianke si Cadir", cu "D'ale carnavulului", cu piese-mamut si puncte de referinta, si am cumva teatrul in sange. Cred ca il avem cu totii pana la un anumit nivel, pentru ca niciunul dintre noi nu suntem autentici 100%, dar cei care din teatru au facut o pasiune, mi-au marcat copilaria. Mi-am cizelat gusturile mai tarziu, mi le-am educat si inca le mai educ, am descoperit alte si alte piese de teatru, am descoperit autori de piese de teatru cvasi-cunoscuti dar care mi-au mers direct la inima, am descoperit actori tineri, dar plini de talent. Si ma simt cumva fara repere in perioada verii, cand se inchide stagiunea, si cand nu-mi ramane decat sa ma relaxez cutreierand mall-urile din Bucuresti, in cautare de magazine de decoratiuni si de mobila, singurele, alaturi de librarii, in care m-as pierde pentru mai multe ore.
Eu nu cred ca toate lucrurile frumoase se termina odata cu venirea toamnei. Viata culturala abia acum incepe :)