Nu pot si nici nu vreau sa ma lansez intr-o pledoarie despre unde sunt barbatii de altadata. E adevarat ca nici femeile de altadata nu mai sunt. Cu toate astea, rar mi-a fost dat sa ma intalnesc cu un barbat cu coloana vertebrala. Unul care sa inteleaga ca este o linie fina intre incredere in sine si grandomanie, intre lipsa de atentie studiata si indiferenta, intre a-si sustine punctul de vedere si a bate cu pumnul in masa, intre a-ti arata ca te vrea si a te agasa cu prezenta.
Am intalnit barbati-copii chiar daca erau la a doua tinerete. Am intalnit aspiranti la masculinitate chiar daca aveau de doua ori varsta pubertatii. Am intalnit barbati indisponibili emotionali, am intalnit tirani relationali, am intalnit barbati manipulatori. Si, desi atat de putini la numar incat ar putea sa fie protejati prin lege, am intalnit si barbati cu coloana vertebrala.
Barbatul cu coloana vertebrala este barbatul care isi asuma responsabilitati. Barbatul caruia nu-i e frica de o opinie diferita de a lui. Barbatul care convinge prin argumente, nu prin manifestari de primata. Barbatul care nu-si simte amenintata masculinitatea de o femeie. Barbatul congruent cu el insusi: intre ceea ce spune si ceea ce face nu exista discrepante. Este barbatul care nu se teme de refuz. Intr-o lume plina de semnaturi, el are o identitate.
Ma invart intr-o societate in care proasta crestere si grobianismul sunt deseori atribute ale virilitatii masculine. Iar tupeul si lipsa bunului simt sunt confundate adesea cu initiativa si originalitatea. Dincolo de orice calitate pe care ar putea s-o aiba un barbat, eu rezonez in special cu educatia aleasa. E prima cu care iau contact, si e indiscutabila. O are sau nu o are. Avem libertatea de a ne dori orice, si din orice punct de vedere am privi, frumusetea e subiectiva, iar gusturile chiar nu se discuta. Dar frumusetea nu eclipseaza orice alta calitate, iar un barbat frumos mie nu-mi spune nimic. Cred cu convingere ca frumusetea unui barbat sta in caracter. Si caracterul se construieste mai ales prin dezamagiri, esecuri si frustrari. Sa-si aline orgoliul masculin prin neasumare, neprezentare si lipsa de initiativa inseamna sa-si lipseasca propria personalitate de piloni esentiali. A lua o decizie, a face lucrurile sa se intample, a-si asuma responsabilitati au devenit arte pierdute. Barbatul contemporan asteapta sa i se intample si atat.