Ori de cate ori simt nevoia sa ma ascund de o lume prea contemporana pentru gustul meu, ori de cate ori tanjesc dupa un timp care sa se miste prea incet, ori de cate ori ma copleseste sa fac parte din generatia fast-life, ma regasesc in locuri cu parfum de altadata. Mi-e dor, in clipele mele de graba nejustificata, dupa un loc cu iz arhaic, dupa lucruri pe care sa-mi odihnesc privirea, dupa obiecte care ascund povesti intregi.
Mi-e dor de oamenii care stiu sa traiasca si sa pastreze in sufletul lor doar lucruri marete, de cei care nu colectioneaza rautati, inutilitati, sau obiecte care nu vorbesc despre ei.
Si ori de cate ori ma simt pierduta intr-o lume prea mare pentru mine, gasesc cate-o portita de intoarcere in timp la Retro Boutique - locul unde istoria parca-si tine respiratia.
Ma regasesc in lucrurile cu talc si in locurile care reinventeaza eleganta altor vremuri, in locurile in care decoratiunile sunt franturi de frumos care-mi bucura privirea si-mi imbogatesc sufletul.
Ma fascineaza oglinzile care-mi reflecta imaginea sufletului si nu a chipului, obiectele de mobilier care-mi vorbesc conspirativ despre alte epoci, alte femei si iubiri secrete cu farmec boem, si ceasurile, care parca au o alta unitate de masura. Fiecare dintre ele imi poate vorbi de valoarea adevarata a fiecarei clipe, de cata viata am in anii pe care-i traiesc, de cat costa de fapt tot ceea ce-as putea cumpara cu bani, de lucruri mai cu suflet decat unii oameni, si de ceea ce conteaza cu adevarat.