Maine, Guillaume Musso 1

Guillaume Musso scrie despre experiente la limita realitatii. Scrie despre oameni din dimensiuni diferite, scrie despre iubiri care sfideaza timpul, distanta, si capacitatea obisnuita, ordinara, de a percepe lucrurile. Dupa ce l-ai citit pe Musso, ramai cu impresia ca iubirea e singura care dainuie in timp, singura prin care oamenii isi depasesc propria conditie, singura care le da putere sa-si faureasca propriul destin si sa lupte pentru el.

L-am inceput pe Musso cu "Maine", si trebuie sa recunosc ca n-a fost genul de carte la care ma asteptam. Am gresit gandind ca as putea cumva sa-i prevad finalul. Cartea lui Musso este o combinatie originala de thriller si romance, cu un subiect incredibil, cu intorsaturi de situatie, cu personaje credibile si mult suspans. Incepe lent, incet, si initial ai impresia ca actiunea lancezeste, ca e tipica, parca o mai stii din alte parti, parca ai mai citit variatiuni pe tema. Dar subiectul coteste brusc, te tine in suspans, iti arata ca ai gresit, ca el, Musso, nu scrie ca oricare altul, si te tine cu sufletul la gura pana la ultima pagina.

Acum, despre prima mea intalnire cu Musso nu pot spune decat ca n-am citit o carte, ci am vazut un film. Exact asta a fost senzatia. Atat de dinamica e actiunea, atat de repede se succed intamplarile. "Maine" e un film de actiune in care misterul este ingredientul principal.

Cati dintre noi nu si-ar dori sansa ca, macar o data in viata, sa se intoarca in trecut? Cati dintre noi n-ar vrea sa repare vreo greseala din trecut, cati dintre noi n-ar vrea a doua sansa, ca sa faca lucrurile altfel de data asta?

Emma Lovenstein, somelier in plina ascensiune intr-un restaurant din New York, si Matthew Shapiro, un respectat profesor de filosofie din Boston, ajung, printr-un concurs de imprejurari, sa se cunoasca pe internet si sa-si doreasca sa se vada fata in fata. Hotarasc sa se intalneasca intr-un restaurant intim din Manhattan dar, desi intra amandoi la aceeasi ora in acelasi restaurant, totusi intalnirea nu are loc si cei doi nu reusesc sa se gaseasca. De aici incolo, orice as spune despre carte ar fi un indiciu despre ceea ce urmeaza sa se intample, si as rapi probabil din placerea lecturii.

Musso scrie dinamic. Actiunea e densa. N-ai timp sa prevezi, n-ai timp sa faci scenarii, te lasi prins in valtoarea evenimentelor si pendulezi odata cu personajele intre prezent si trecut, intre real si imaginar.

"Maine" e genul acela de carte de care nu te poti desprinde pana ce n-ai terminat-o. Guillaume Musso are darul de a transforma o povestile obisnuite de dragoste in ceva mai mult. Le da substanta.