Ma intreb, cati dintre noi stim cand e vremea plecarii? Cati dintre noi stim ca exista un prea tarziu al despartirilor, un asfintit al povestilor de dragoste pe care sa-l dam uitarii la prima raza de soare, dimineata? Cati dintre noi stim sa mergem mai departe fara sa taram dupa noi ramasitele unei iubiri de mult apuse? Inainte ca acestea sa ne putrezeasca in suflet si sa ne otraveasca imaginea despre noi.
Poti sa suporti mult dupa ce spui "nu mai suport". Poti sa mergi mai departe mult dupa ce ti-ai spus ca nu mai poti continua. Si poti sa induri, in numele unei iubiri unilateral dezvoltate, atitudini potrivite mai degraba intr-un razboi.
Si nu, dragostea nu e oarba. Nu-ti ia mintile, nu-ti ia vazul, nu-ti ia auzul. Nu-ti anihileaza niciun simt. E doar ... indiferenta la defecte. Le vezi, dar nu iti pasa. Nu-s din acelasi basm cu printi si printese pe care l-ai auzit cand erai mica, si nu fac parte acum din povestea pe care ti-ai imaginat c-o traiesti. Noi, femeile, mergem cumva in raspar: cand actorul nu se mai potriveste in piesa de teatru, nici prin cap nu ne trece sa-l schimbam. Il investim cu puteri nebanuite ... nici macar de el. Ii amplificam calitatile, ii minimalizam defectele, si regizam mai departe o poveste de dragoste fara corespondent in realitate.
Si pierdem din vedere ca nu poti sa lupti de una singura pentru o poveste in doi. Nu poti sa determini pe cineva sa te iubeasca. Poti sa te faci iubita, e adevarat, dar sa determini o anumita persoana sa te iubeasca nu poti. Pentru ca, daca nu ia nastere firesc si nu se dezvolta natural, atunci nu e dragoste. Daca nu se bazeaza pe incredere si respect reciproc, atunci nu e dragoste. Daca te lovesti numai de nepasare si indiferenta, atunci nu e dragoste. Si mai ales, daca cel de langa tine nu-ti arata nici macar o farama de vulnerabilitate, atunci nu e dragoste. Nu mai conteaza ce e, oricum nu ti-ar placea s-o traiesti.
Se intampla uneori ca iubirea sa se descalte cand iti intra in suflet. Alteori, se intampla sa se descalte cand e deja inauntru. Dar daca ramane cu bocancii in inima ta, inseamna ca e gata de plecare oricand. Si risti sa ramai cu mizeria de pe talpa.
