2021


Anul trecut ne-a invatat multe. Si ne-a aratat, fiecaruia dintre noi, ceea ce trebuia sa vedem. Pentru mine, cea mai de pret lectie a lui a fost renuntarea la control. Pentru ca asta a facut anul trecut: ne-a aratat cat de putin control detinem in vietile noastre si cat de adaptabili suntem la o schimbare pe care nu am initiat-o noi si nici nu ne-am dorit-o.

Pentru anul care abia a inceput, acceptare e ceea ce-mi doresc pentru mine, acceptare e ceea ce va doresc si voua. De sine, de ceilalti, de ceea ce ti se intampla, de ceea ce iti intra in viata, de ceea ce iti iese din ea. Ca viata nu vine doar cu bune sau doar cu rele, vine cu ele amestecate si nu putem alege din ea asa cum ne alegem hainele din dulap.

Eu n-am fost niciodata foarte buna la capitolul asta. Intotdeauna am avut convingerea ca lucrurile depind de mine. Ca pot provoca, sau ca pot impiedica, sau ca pot face sa se intample. Ca trebuie doar sa muncesc un pic mai mult, sa insist un pic mai mult, sa schimb ce nu functioneaza. Dar in esenta, credeam ca eu pot. Si daca nu puteam, eu eram vinovata.

De-a lungul unui drum lung si anevoios am inteles ca detin mult mai putin control decat as vrea sa detin de fapt. Ca sunt lucruri care depind de mine si lucruri care nu, si ai nevoie de intelepciunea de a discerne intre ele. Ca suntem oameni, ca facem greseli, ca uneori invatam din ele, dar de cele mai multe ori le repetam. Ca suntem judecati gresit la fel de mult cum judecam gresit, ca uneori binele nu se rasplateste tot cu bine si asta nu are legatura cu noi.

Am simtit pe pielea mea cat de stresant si de obositor este sa tot incerci sa controlezi si oamenii si viata. Iluzia detinerii controlului te face sa te simti in siguranta. Vrei sa-i controlezi pe ceilalti ca sa te asiguri ca nu te ranesc pe tine. Sau pe ei insisi. Vrei sa-ti controlezi viitorul, ca sa te asiguri ca te poti descurca cu orice urmeaza.

Dar lucrurile nu functioneaza asa. Sa inoti contra curentului iti aduce doar mai mult stres cand lucrurile nu merg asa cum le-ai anticipat.

Alternativa este acceptarea. Increderea ca este in regula sa permiti lucrurilor sa se desfasoare asa cum vin, pentru ca te vei descurca cu tot ce va fi. Tot ceea ce am incercat sa fortez a avut propriul mod de rezolvare. Si intr-un final, am fost bine. Pana la urma, nimeni n-ar alege durerea, dar eu nu cunosc profesor mai bun. Pentru ca nimeni nu schimba nimic daca nu doare. Iar treaba noastra pe lumea asta nu este sa facem lucrurile sa se intample; este sa scoatem tot ce-i mai bun din ceea ce se intampla.

Share Button

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.