Unde e multa manie, e multa durere


Pentru ca viata iti tot da lamai pana inveti sa faci limonada, parca asa era, nu? Sau pana ajungi sa fii acru.

Oamenii agresivi ascund multa durere. In esenta, mecanismul e simplu: suntem raniti, ne doare, suferim si muscam la randul nostru pe ceilalti. Suntem oameni care paseaza durerea altor oameni. Cand ai trecut prin traume pe care nu le-ai vindecat, cand cari in spate povara a zeci de vise neimplinite, cand esti nemultumit de ce ai si ce esti, cand tot ce-ti propui ramane fara finalitate concreta, cand ce are celalalt e mai mare, mai bun si mai frumos, cand nu gasesti nimic bun la tine, n-ai din ce sa oferi bine altora.

E o regula de baza care spune ca dai atunci cand ai. Ca sa poti sa oferi trebuie sa detii mai intai. Iar ca sa detii trebuie sa privesti in tine, sa te vindeci de ranile vechi, sa treci prin durere si s-o lasi sa te invete, nu sa te inraiasca. Dar trebuie sa te orientezi catre tine. Daca viata ta se petrece pe pilot automat, intre serviciu, casa si masa, daca esti orientat catre ceilalti, catre ce zic si ce fac, e greu sa vezi adevarul din tine. Cand nu esti atent la ce simti cu adevarat, cand esti ca un robot inconjurat de alti roboti, cand etichetezi, judeci si jignesti, cand esti mai preocupat sa ascunzi golul din tine decat sa-l cunosti si sa-l acoperi, n-ai de unde sa stii ca la tine sunt si problema, si solutia.

E mai usor sa simti agresivitate, decat sa simti durere. Cand simti durere, trebuie sa te intorci catre tine. Cand simti manie, tinta sunt ceilalti. Durerea te face vulnerabil si lipsit de ajutor. Agresivitatea iti da control si putere.

Bunatatea se invata, compasiunea se invata, empatia se invata, dragostea de oameni se invata. Inteligenta emotionala se invata. Dar procesul de invatare cere intelegere a ceea ce se intampla cu tine, puterea sa te schimbi si curajul sa treci prin suferinta ca sa te vindeci. Experientele din care nu ramai cu nimic se intorc mai tarziu. Cu alti oameni, in alte locuri, dar se intorc si de obicei aduc cu ele o durere mai mare. E durerea din experientele care te-au facut un adult gol. Si vindecarea lor implica, la randul ei, durere. Dar iti ofera acces la o altfel de intelegere a vietii.

Pentru ca viata asta nu e despre sentinte, judecati de valoare si superioritate. Nu e despre scoruri si balante echilibrate. Nu e despre cine ridica vocea mai tare. Nu e despre a bate cu pumnul in masa, despre ciocniri de ego, despre unii mai presus ca ceilalti, despre demnonstratii de putere si victorii.

Viata asta e despre armonie si echilibru. E despre intelegere si acceptare. E despre cunoastere si vindecare. Iar ca sa oferi si altora intelegere si acceptare, trebuie mai intai sa ti le dai tie.

Share Button

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.