Editura: PHILOBIAAn aparitie: 2014Traducator: Liviu DascaluNumar de pagini: 248 Am ravnit vreo trei luni de zile la cartea asta. "Experiment" ii spune colectiei din care face parte, experiment a fost si pentru mine. Nu diger memorii, jurnale, biografii, dar era ceva in prezentarea cartii asteia care ma atragea ca un magnet. Si anume, personalitatea lui Tesson. Jurnalist, scriitor, geograf, si mai ales un aventurier innascut, Tesson a pus piciorul in locuri in care noi n-am ajuns nici macar cu gandul. Pentru ca nimeni nu viseaza sa stea 6 luni intr-o cabana singuratica din taigaua siberiana, unde primul vecin e la o distanta de 25 de kilometri.
Intr-o societate care viseaza la confort, Tesson isi pune limitele la incercare lipsindu-se de toate beneficiile lumii moderne. "Am inteles la un moment dat ca, de unul singur, nu voi putea schimba lumea". Asa ca a ales sa se schimbe pe el insusi. Sa-si fie singur companie si sa vada daca isi este suficient. Sa stea singur, sa munceasca de unul singur pentru hrana si caldura. Sa nu aiba nimic de-a gata, decat timp, cu care Tesson se pare ca are o rafuiala personala. Obisnuit sa calatoreasca si nefiind strain de conditiile aprige de trai, Tesson porneste de data asta intr-o calatorie mai ales interioara, inconjurat de pini si cedrii si insotit de Nietzsche, DH Lawrence, Schopenhauer, Shakespeare, Kierkegaard printre altii.
Cu cativa ani in urma, Tesson avusese ocazia sa stea pentru trei zile intr-o cabana de pe malul lacului Baikal. Atat de mult i-a placut, incat si-a propus ca pana implineste 40 de ani sa se retraga pentru mai multe luni intr-o cabana unde "frigul, linistea si singuratatea" i se par mai pretioase decat aurul.
Doi ani mai tarziu isi urmeaza visul si, insotit de o lada cu peste 60 de carti, trabucuri si vodca, Tesson se stabileste in cabana "Capul Cedrilor de Nord". O solutie radicala pentru nevoia lui de libertate. Pentru a-si regasi vocea interioara. Pentru a-si auzi gandurile. Pentru a scapa de lupta continua cu timpul. Pentru a nu mai fi mereu pe fuga. Pentru a scapa de zgomotul unui oras hiperaglomerat si a se inconjura de tacere. Pentru a se separa de o societate pur consumatoare.
Activitatile lui Tesson sunt minimale, si in mare parte rudimentare: taie lemne, curata zapada, pescuieste. Patineaza. Contempleaza. Scrie, citeste, deseneaza. Se bucura de natura, pe care o respecta si al carei oaspete se considera. Singurele lui arme sunt un pistol cu fumigene si un pumnal cecen, ambele destinate autoapararii.
Tesson imparte cu noi cele 6 luni petrecute in padurea siberiana: fiecare zi din cele 6 luni este traita la intensitate maxima; se bucura de o pace interioara pe care nu si-a putut-o gasi decat fiind singur cu natura; se bucura de intanderea mare de zapada, de lacul inghetat, de pitigoiul care il viziteaza in fiecare zi, de ratele salbatice. Povestea lui Tesson e fascinanta prin contraste, insa. Alterneaza momentele de bucurie cu cele de disperare: logodnica il paraseste, are de indurat temperaturi de -40 de grade, animalele padurii dau tarcoale cabanei. Experimenteaza indoieli, deznadejde, dar si sperantele si sentimentul purei comuniuni cu natura.
Castigatoare a premiului Medicis in 2011, cartea lui Tesson este evaluata de mine la 5 stele pe Goodreads, din maximul de 5 posibile. Scrisul lui Tesson este elegant, e dens, e plin de intelepciune. Lunile petrecute in singuratate l-au transformat intr-un filozof, fara a fi pedant insa. Are substanta, are miez. Scrie dinamic despre lucruri statice, iar scrisul lui te cucereste. E viu. E venerativ la adresa naturii. Bogate in observatii, aplecate spre introspectie, memoriile lui Tesson au un singur numitor comun: libertatea de a fi stapan peste timpul sau.
"Ce bine e sa nu fii nevoit sa faci conversatie. De ce e asa de greu sa traiesti in societate? Pentru ca acolo e un imperativ sa gasesti mereu ceva de spus. Imi amintes c de zilele cand ma plimbam in nestire, cu gandurile aiurea, ca sa-mi spal creierii de miile de <<ce mai faci? >> si de <<ne mai auzim!>>, cu care ma bombardau zi de zi tot felul de ciudati, pe care nici nu-i cunosteam si care-mi debitau mereu aceleasi lucruri, ca nebunii."
"Omul liber e stapanul timpului. Cel care poseda spatiu e doar un om puternic. In oras minutele, orele, anii ne scapa, curgand prin rana timpului. In cabana, timpul se domoleste. Se culca la picioarele tale ca un caine batran si bland, apoi, fara veste, iti dai seama ca nu mai e acolo. Sunt liber, fiindca zilele mele n-au alt stapan in afara de mine."
"Fumam amandoi, si eu si focul, unul langa altul. Inchinam lacului rotocoalele de fum. De-a lungul zilelor petrecute acolo, sus, ma dedic purei bucurii de a trai. Sa tragi din tigara in singuratate, privind lacul; sa nu intinezi nimic, sa fii departe de reguli, sa nu doresti nimic altceva decat ce simti atunci, pe loc, si sa stii ca natura nu te respinge. Reteta unei vieti pe placul inimii are doar trei ingrediente: soarele, o priveliste frumoasa, si, in picioare, amintirea lactica a efortului. Si, sa nu uit: cateva romane cu subiect simplu. Fericirea e trecatoare ca fumul de tigara."
"Singuratatea este un balsam pentru toate ranile. E ca o cutie de rezonanta in care ecourile unei trairi se aud de zece ori mai intens cand tu insuti le propagi. (...) Doar in singuratate ti se umple mintea de ganduri, pentru ca singurul dialog posibil este cu propria fiinta. Te spala de pacatul flecarelii, te indeamna la introspectie."
