Intre noi, oamenii 1

Am inteles cu mult timp in urma ca ne asociem cu cei care gandesc la fel ca noi nu pentru ca "cine se-aseamana se-aduna", ci pentru ca asta ne hraneste orgoliul. 

Respingem, de cele mai multe ori, ceea ce nu cunostem si opunem rezistenta parerilor contrare, de parca tot adevarul din lume ne-ar apartine numai noua. De parca ne-am fi nascut cu totii in acelasi timp si spatiu, de parca am fi trait cu totii aceleasi experiente, de parca am fi intalnit exact aceiasi oameni, astfel incat sa fie firesc sa avem acelasi sistem de valori si credinte trase la xerox.

Ne plimbam prin lume  caracterele-reper si emitem judecati de valoare cu privire la tot ce ne-nconjoara. Ii anulam pe ceilalti cu un singur cuvant, si asta ne face sa ne simtim mai buni, mai frumosi, mai puternici.

Ne cladim intelepciunea pe lipsa de intelepciune a celorlalti, frumusetea ne-o definim aratand cu degetul spre uratenia lor, si in general ne punem in valoare prin cata lipsa de valoare identificam in jur.

Acceptam greu sau deloc ceea ce nu ne seamana si n-am depune in ruptul capului efortul de a intelege ceea ce initial am decretat ca nu rezoneaza cu noi. E mai usor sa judecam superficial, decat sa vedem dincolo de aparente. E mai usor sa incadram in epitete, decat sa incercam sa cunoastem dincolo de ceea ce ne este la indemana. Alegem sa ne manifestam in raport cu ceilalti cleptomania de intelepciuni, si ne ridicam propriile adevaruri la rang de stiinta exacta. Si pierdem din vedere ca adevarul e un termen pe care tot noi l-am creat, si pentru fiecare dintre noi poate avea mai multe valente.

Nu stiu ce autoritate pe lumea asta ne da dreptul sa judecam felul in care ceilalti aleg sa fie si sa se exprime. Nu stiu cu ce unitate de masura, alta decat binele nostru, putem aprecia ce e bine si frumos pentru celalalt. Nu stiu daca propria experienta e un punct de vedere atat de puternic incat sa le putem arata si celor din jur locurile unde isi pot gasi fericirea. Si nu inteleg de ce ne incapatanam sa-i lasam pe cei prin a caror viata trecem, nu mai buni sau mai rai, ci vrem sa ii lasam ... ca noi.