Traieste degeaba cel care nu citeste o carte; cel care nu-si deschide mintea pentru ceea ce nu cunoaste; si cel care nu depaseste granita dintre realitate si inchipuire.
Traieste degeaba cel care se protejeaza de viata, cel care slujeste obisnuinta, cel care-i sclavul banalitatii, si cel care prefera sa se piarda in multime decat sa lupte pentru un vis.
Traieste degeaba cel care nu ajuta pe nimeni, precum si cel care nu se lasa ajutat; traieste degeaba cel care nu stie nici cum sa dea, si nici cum sa primeasca; cel care vrea numai ce nu are; cel care nu face ceea ce ii place, si cel caruia nu-i place ceea ce face.
Traieste degeaba cel care nu lupta pentru convingerile sale; cel care nu risca nimic; cel care nu schimba nimic, si cel care merge pe drumuri batatorite.
Traieste degeaba cel care nu vrea sa tina de mana un copil; cel care nu iubeste pe nimeni si nimic; cel pe care nimic nu-l poate atinge, dar si nimic nu-l poate ferici.
Traieste degeaba cel care-i turist prin lumea asta, si nu calator; traieste degeaba cel care nu incepe nimic, temandu-se ca totul are un sfarsit; si traieste degeaba cel care se sufoca incet in propria mediocritate.
Traieste degeaba cel care vrea doar sa aiba, nu si sa fie; cel care vrea doar sa controleze, si nu incepe prin a se controla pe el; cel care iubeste in detrimentul celuilalt si cel care subjuga o inima de care nu are nevoie.
Traieste degeaba cel care nu spune ceea ce simte, pentru ca asta-l macina in interior; traieste degeaba cel care n-a simtit niciodata gustul infrangerii, pentru ca nu-l va aprecia niciodata pe cel al victoriei; traieste degeaba cel care vrea multi bani, pentru ca lucrurile cele mai de pret sunt gratis, iar in lipsa lor, lucrurile cele mai scumpe n-au valoare; si traieste degeaba cel care se teme de singuratate, pentru ca el nu-si va trai niciodata propria viata.
Pai si daca tot ne inspiram din Neruda, de ce n-o specificam?
Simona, mi-am pus problema asta aseara, inainte sa public cele de mai sus, dar m-am gasit in imposibilitatea de a incadra ceva in ghilimele. Pentru ca lui Neruda ar putea sa-i apartina doar structura metrica, si ideea ca “moare cate putin” cine nu face diverse lucruri pentru sufletul sau – care era deja un adevar general valabil inainte de Neruda. Cadenta cuvintelor daca vrei. Obisnuiesc sa precizez sursa in momentul in care asocierea cuvintelor este aceeasi, nu ritmul acestora. Pe Neruda il stii tu. Am regasit aceeasi cadenta si in unele din scrierile lui Bruckner. Si probabil ca mai sunt si altii, pe care noi nu i-am citit. Ai recunoscut influenta lui Neruda, dar n-ai recunoscut influenta altor scriitori in celelalte scrieri ale mele. N-avem cum sa ne exprimam decat ca suma a ceea ce citim, si fiecare dintre noi si-a format vocabularul si felul de a spune lucruri in functie de cartile cu care si-a hranit sufletul. Fireste ca, in general, nu spunem lucruri noi, nici eu si nici altii nu pretindem c-am inventat roata, sunt doar aceleasi idei cu alte si alte cuvinte – coroborat, evident, cu experienta personala. Dar, de cele mai multe ori, ne regasim in scrieri anterioare, semn ca nimic din ceea ce traim si simtim nu este nou sub soare 🙂
Multumesc mult ca mi-ai dat ocazia sa explic motivul pentru care … seamana dar nu rasare 🙂 Si, avand in vedere ca eu insami am avut o dilema pe tema asta, fireste ca nu ma voi incapatana prosteste cu rationamentul, daca se va dovedi a fi gresit.
O zi frumoasa iti doresc!
Consider ca pe undeva toti stim asta chiar daca nu o spunem sau o constietizam, traim si incercam sa jucam si alt rol, dar nu reusim de fiecare data sa il depasim, asa ca daca nu sunt multumiti ce ar trebui sa facem pentru a ne schimba?