Alegerile sunt totul – by Ariana Jordan


Privesc …catre nimic, catre nicaieri! Pur si simplu privesc in neant! Ma gandesc… la viata, la fericire, la sentimente, destin… la atatea lucruri. Incerc sa-mi adun gandurile intr-un singur sir coerent. Incerc sa gasesc scopul, rostul, insemnatatea. Cheia. Incerc sa inteleg de ce lucrurile par a fi mai grele pentru unii si mai simple pentru altii. Cred ca cel mai probabil are a face cu asteptarile si cu viziunile fiecarui individ. Sau poate nu are nimic a face cu niciuna. Oare nefericirea noastra este cauzata de faptul ca avem deja formata o imagine despre cum ar trebui sa arate viata noastra, de faptul ca mereu asteptam de la viata altceva, si astfel nu suntem niciodata suficient de satisfacuti cu ce avem? Oare asta este ceea ce ne face nefericiti? Ar trebui oare sa le luam pe toate pe rand, zi dupa zi si sa le infruntam asa cum putem si stim noi mai bine? Nu stiu. Tot ce stiu este ca mergem pe un drum al vietii care ni se dezvaluie in fata ochilor pe masura ce inaintam, cu fiecare pas pe care il facem, in cautarea unui lucru, a unei persoane, a unui loc anume, fara ca macar sa stim exact ce cautam, pe cine ne este sortit sa cunoastem si unde anume ar trebui sa ajungem. Dar in tot timpul asta, fiecare incearca sa gaseasca fericirea pe parcurs. Si stiu ca pentru a o gasi fiecare trebuie sa faca alegeri. Alegerile sunt totul.

Cateodata avem senzatia ca am gasit fericirea si ne oprim, pentru ca de cele mai multe ori sa aflam, nu dupa mult timp, ca doar ni s-a parut. Si ne incepem calatoria din nou, si ne continuam cautarea. Alteori ne oprim putin, doar pentru a ne odihni si pentru a ne decide asupra unor alegeri pe care trebuie sa le facem. Pe care drum sa mergem, in ce tren sa ne urcam, in ce statie sa coboram din acel tren pentru a-l schimba cu un altul, pentru a ne incepe calatoria pe un nou drum, o noua directie. Ce pasageri sa lasam pe locurile de langa noi, cui sa permitem sa ne insoteasca in acesta calatorie, pe cine sa lasam in urma si cand sa ne ridicam din locurile noatre pentru a face asta. Tot timpul luam decizii, tot timpul facem alegeri.

Unele alegeri sunt bune, altele sunt gresite. Sau poate nu sunt gresite. Poate ca este menit ca noi sa facem aceste alegeri intr-un anume fel la un moment dat, doar pentru a putea sa invatam din ele. Poate de fapt ele sunt menite sa fie lectiile de care avem nevoie pentru a creste, pentru a ne maturiza si pentru a putea sa cunoastem mai bine drumul pe care trebuie sa mergem si care trebuie sa fie al nostru. Poate face totul parte dintr-un plan mult mai maret pe care noua nu ne este inca permis sa-l cunoastem. Sau poate este totul lipsit de sens, de rost. Cine stie?

Noi doar facem tot posibilul sa ne continuam calatoria, desi uneori suntem obositi si am vrea sa ne lasam purtati de vant in orice directie ar vrea el sa ne duca. Fara griji, fara probleme, doar sa plutim! De ce ar trebui macar sa ne impotrivim acestuia? Castiga de prea multe ori! Si uneori incep sa cred ca oricum vanturile vietii ii favorizeaza pe cei care nu li se impotrivesc. Si poate ca de fapt ele nici n-ar trebui sa favorizeze pe cineva. Poate pentru unii dintre noi ele sunt menite sa fie tornade si uragane. Si poate ca acestia dintre noi nici nu ar trebui sa caute o adiere imbietoare si reconfortanta, ci doar ar trebui sa continue sa se lupte pentru supravietuire. Sau poate este totul gresit. Poate asteptam prea mult de la viata, de la oamenii din jurul nostru, de la noi insine. Poate nu viata este de invinuit si poate nici ceilalti. Poate noi suntem de vina. Ne regasim fixand niste teluri si niste tinte in viata atat pentru noi cat si pentru cei din jurul nostru, doar pentru a fixa altele si mai inalte odata ce acelea sunt atinse. Poate noi suntem propria noastra problema, propriul nostru inamic. Muncim pana la extenuare nu doar pentru a face ceva, ci pentru a-l face foarte bine! Mergem pana la capatul lumii in cautarea unei idei, unui ideal. Luptam cu toate puterile pentru a apara ceva in care credem cu adevarat, ne simtim inimile smulse din piept cand vedem nedreptate si oameni care sufera, iar noi nu putem face nimic decat sa privim neputinciosi. Si toate astea ne consuma. Si la un moment dat ne simtim obositi si simtim ca pur si simplu vrem sa abandonam. Si ne gandim cat de usor ar deveni totul in felul asta. Cred ca odata cu abandonul vine si un sentiment de usurare. Dar stim ca daca am face asta, am trai o viata fara sens! Am renunta la insasi dorinta si bucuria de a trai si, in felul asta, am putea la fel de bine sa fim morti!

Si continuam! Continuam sa muncim si cu cat muncim mai mult cu atat mai multe lucruri dorim sa infaptuim si cateodata cu atat mai greu devine sa reusim asta! Continuam sa luptam pentru lucrurile in care credem si despre care credem ca merita aparate. Si cu cat luptam mai mult, cu atat de multe ori ne gasim mai singuri de o parte a baricadei, luptand pentru idei si idealuri in care nimeni nu mai crede si constatam cu sufletele pline de amaraciune ca altii deja au abandonat lupta. Si fiecare dintre aceste lucruri ne frange inima si sentimentele si putin cate putin ne distruge spiritul.

Si atunci, ce este de facut? Care este alegerea corecta? Oricum ai privi lucrurile, pare ca ajungem sa traim fara a fi cu adevarat “vii”! Sau poate, intr-adevar, am inteles totul gresit! Poare nu are nimic a face cu viziunile mele despre viata, oameni si lucruri si poate de asta nu pot avea imaginea corecta asupra lor. Poate intr-adevar chiar ar trebui sa asteptam mai putin de la toate si de la toti! Poate ar trebui sa ne facem mai putine griji si ar trebui sa ne bucuram de binecuvantarea de a nu ne pasa atat de mult! Poate asta nu ar fi chiar asa de rau! Poate asta este cheia unei vieti fericite! Mi-ar placea sa cred totusi ca nu. Si ca totusi ar trebui sa ne pese tuturor mai mult, ar trebui sa muncim cu totii mai mult si mai constiincios pentru a infaptui lucruri marete. Mi-ar placea sa cred ca de fapt ar trebui sa luptam toti pentru lucrurile, ideile si idealurile in care credem si ar trebui sa le aparam, sa nu le abandonam de-a lungul drumului nostru. Mi-ar placea sa cred ca asta este adevarata cheie a unei existente si a unei vieti fericite. Si nu numai pentru unul, dar pentru toti!

Dar asta este o alegere pe care fiecare trebuie sa o faca pentru el! Alege bine, alege corect! Pana la urma, tu esti cel care va trebui sa traiesti tot restul vietii cu alegerile pe care le-ai facut! Ele sunt cheia ta! O cheie cu care unii dintre noi se nasc si o au dintotdeauna, unii dintre noi o gasesc pe parcurs, unii si-o fauresc singuri, iar altii traiesc o viata intreaga fara a o gasi!

******************

ARTICOLUL DE MAI SUS APARTINE IN INTREGIME ARIANEI JORDAN (GUEST POST).

Pe Ariana o puteti citi aici.

Share Button

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *