Egocentrism


Traiesc o singura viata si vreau sa-mi apartina.

Sunt mediu arid pentru sentimente care ciopartesc personalitatea. Pot sa iubesc mult, intens, repede, fara rost, dar ... dincolo de mine, nu.

Eu n-am trait nicicand o dragoste mistuitoare. Nu m-am anulat niciodata in numele unei iubiri. Nu stiu si nici nu vreau sa aflu cum e sa nu contezi. Cum e sa te dezvolti o viata intreaga, si-apoi sa lasi un "eu" mai puternic sa te divida. Cum e sa plece cu jumatate din cea care esti. Cum e sa construiesti in viata asta lucruri de unul singur, si sa accepti de bunavoie sa ti le ia altcineva. Ca si cum n-au fost niciodata ale tale. Ca si cum n-ai fi muncit pentru ele.

Nu cred in iubiri care omoara. Nu cred ca a alege pe viata sa raman nefericita, doar in virtutea faptului ca asta ar ferici pe altcineva, fie mama, copil sau sot, e calea cea buna si dreapta spre rai. Dar, cu siguranta, e cel mai scurt drum spre nefericire. Nu inteleg cum e sa-ti pierzi capul si ultima farama de ratiune in numele iubirii - iubirile mele au avut intotdeauna o doza de bun simt in ele. Refuz sa cred ca masura in care iubesc se poate aprecia direct proportional cu viteza in care ma pot transforma intr-un pres. Obisnuiesc sa ma aduc pe mine intreaga alaturi de altcineva, si prefer sa plec tot intreaga. Nu cred intr-o dragoste care sfideaza matematica, si eu stiu ca 1+1=2. In virtutea faptului ca numai 1+0=1, eu n-as putea nicicand sa fiu un zero. Si nici n-as accepta un zero langa mine.

Am invatat tarziu ca deciziile pe care le iau imi afecteaza viata calitativ. Si cele pe care nu le iau, lucreaza impotriva mea. Ca nu trebuie sa-mi fie frica sa aleg atunci cand aleg pentru mine. Ca atunci cand iau o decizie, de mine si numai de mine depinde sa-i fiu fidela. Si ca in urma deciziei mele pot exista victime colaterale. Iar asta este alegerea lor, si nu a mea. Nu traieste nimeni in locul meu, iar eu nu vreau sa traiesc in locul nimanui. Nu aleg pentru altii, nu-i las pe ceilalti sa aleaga pentru mine.

Fericirea mea la schimb pentru fericirea celorlalti - asta nu-i un troc corect. Vorbim de viata mea aici. Decizia mea, sau lipsa ei, ma afecteaza in primul rand pe mine. Compromisul ma afecteaza in primul rand pe mine. Fericirile noastre nu sunt echivalente. A mea e nepretuita comparativ cu a ta, din punctul meu de vedere, asa cum a a ta e nepretuita comparativ cu a mea, din punctul tau de vedere. Nu pot sa spun cu ipocrizie ca-mi pasa de altcineva, in detrimentul meu. Da, am parinti pe care-i iubesc si oameni dragi alaturi de mine pentru care as merge pana la capatul lumii si inapoi. Dar nu cat sa ma sacrific pe mine. Ma bucur pentru ei, sunt trista pentru ei, sunt acolo pentru ei. Dar ei nu sunt obligatia mea. Singura obligatie pe care mi-o asum e fata de mine. Nu m-am nascut sa-i multumesc pe cei din jur, nu m-am nascut sa fac pe plac. M-am construit pe mine, de cand ma stiu. Si am viata in mine, nu in afara mea.

Traiesc. Iubesc. Ma implic. Imi pasa. Pun suflet in tot ceea ce fac. Dar, ma protejez. Oamenii vin si pleaca, oricat de statornici s-ar declara. Ii primesc bucuroasa, ii las sa plece la fel. N-au ce sa-mi ia, eu raman intotdeauna cu mine. Iar ei ma lasa exact acolo unde m-au gasit: in centrul vietii mele.

Share Button

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.