Cat p’aci sa fie culta 2

Domnita draga,

Stiu ca te-ai saturat de eticheta de femeie frumoasa si proasta. Stiu ca te-ai saturat sa fii clienta tuturor cluburilor in voga, stiu ca te-ai saturat sa fii cunoscuta si recunoscuta in Centrul Vechi sau pe Dorobanti. Stiu ca-ti doresti sa impresionezi vreun barbat frumos, destept si cu bani. Si stiu ca ai realizat ca un fizic placut nu-ti deschide chiar toate usile, ca efectul lui dispare cand deschizi gura si ca educatia culturala este un "must-have".

Dar te rog eu frumos, gandeste-te de cateva ori inainte  sa-ti achizitionezi bilete la teatru, la o expozitie, sau la orice alt spectacol. Reprezentatia nu se tine in ograda personala, iar experienta este total diferita de urmarirea lui "Suleyman Magnificul" de pe propria canapea.

Iti imaginezi, probabil, ca banii pot cumpara totul, dar sa stii ca arta, sub toate formele ei, e de nepretuit. In costul biletului pe care tu il cumperi intra accesul la cultura, nu dreptul de a fi lipsita de bun simt.

Stiu, domnita draga, ca scarile de la Teatrul National dau bine in poza si ti-ai castigat cu asta admiratia prietenilor tai saracuti cu duhul, dar paradoxal, atata cultura afisata ostentativ scoate in evidenta tocmai absenta ei.

Stiu sigur ca erai si tu acolo cand s-a difuzat anuntul cu "Va rugam sa inchideti telefoanele mobile". Tu din el ai inteles ca poti sa raspunzi la telefon expeditiv, cu "Nu prea pot sa vorbesc, sunt la teatru". Si te-ai lansat in conversatia telefonica, de mai aveam putin si te intrebam daca nu cumva te deranjeaza actorii de pe scena.

Oricat de greu ti-ar veni sa crezi, scaunul din fata exista ca sa stea un alt spectator pe el, nu ca sa-ti sprijini tu pantofii. Chiar daca pozitia "cu picioarele in sus" ti se pare naturala atunci cand se stinge lumina, la teatru e frumos ca momentul sa te gaseasca cu ele bine ancorate in podea.

Domnita draga, chiar daca esti formator de opinie in grupul tau de IQ-uri cat grauntele, nu comenta piesa in timp ce se joaca. Cunosti poate ceva nume de actori, si poate ca-i recunosti pe scena. Dar cultura ta are fundatia subreda. E important sa stii ca parerile competente se formeaza in timp, orizonturile mintii tale se largesc daca ramai deschisa la tot ce te inconjoara, invatand, asimiland, si in niciun caz emitand opinii ca si cum ai  pronunta sentinte, ca si cum parerile tale ar fi adevaruri absolute.

Si te mai rog frumos, domnita draga, sa nu razi strident, sa nu fasai ambalaje in timpul piesei, sa nu mananci in timpul piesei, si mai ales sa nu te pipai cu iubitul. Si scaunele din spate tot ca sa stea spectatori pe ele sunt acolo, si daca nu te intereseaza spectacolul in sine, gandeste-te ca stai cu siguranta pe locul cuiva care ar aprecia mai mult experienta spirituala de pe scena, decat pe cea fizica de pe scaun..

Nu intra pe Facebook in timpul reprezentatiei, nu trimite sms-uri interminabile, si in general, nu acorda intreaga ta atentie telefonului. Pentru tine, iphone-ul are o valoare strict materiala. Pentru cei care joaca pe scena, pentru aceia care au repetat piesa luni de zile, lumina iphone-ului tau inseamna un spectator care se plictiseste, iar valoarea ei este pretul unei dezamagiri.

Poate ca-ti pare incredibil, dar un spectacol nu se tine numai pentru tine. Si nu e vorba despre tine in el. Nu continua replicile actorilor si nu le da raspunsuri, oricat de inteligent iti pare pe moment a fi ceea ce ai de spus. E momentul lor. Si-al nostru. Nu ni-l strica.

Domnita draga, sper ca ti-au fost de folos cele de mai sus. Si sper sa intelegi ca, asa cum daca iti cumperi o carte nu inseamna implicit ca ai citit-o, asa nici daca iti cumperi un bilet la o piesa de teatru nu inseamna ca ai vazut-o. Sau ca esti culta. Spectacolele se vad cu toate simturile treze, ele sunt povesti pe care le primesti in mintea si in sufletul tau. Sunt experiente deosebite, care cer tinuta interioara deosebita.