Ca sa construiesti o viata in doi trebuie mai intai sa-ti construiesti o viata de unul singur. Ca sa existi intr-o relatie, trebuie mai intai sa existi inafara ei. Si poate ca n-ar fi rau ca, cu rigurozitatea cu care avem grija de corpul nostru, sa ne ingrijim si de sufletul nosatru.
Avem nenumarate ritualuri de frumusete. Dus zilnic. Scrub de corp. Peeling. Masca. Crema de zi, alta crema de noapte. Epilat. Coafor. Tratament de par. Machiaj. Manichiura si pedichiura. Unghii false. Sala. Masaj. Adevarat, traim intr-o lume in care imaginea conteaza. Si primeaza. Dar nu exclude.
Eu vreau un centru de infrumusetare a sufletelor. Unde sa ne curatam de virusul unui destin pus in asteptare de cate un om pe care l-am ridicat pe piedestal. Sa ne vindecam de dragoste patologica. Si sa invatam ca dragostea matura e despre a oferi. Sa invatam ca singura dragoste asupra careia detinem controlul este cea care porneste de la noi. Sa ne asumam certitudinea ca ceea ce vine spre noi nu mai putem controla. Sa intelegem, cu mintea cea de pe urma si o data pentru totdeauna, ca iubirile sanatoase nu dor. Si ca, daca cerem dragoste acolo unde primim doar refuz, ne doare doar orgoliul ranit. Dragostea adevarata, aceea pe care o traiesti o singura data in viata, nu-ti ia mintile si nici nu-ti rascoleste sufletul, ci se dezvolta firesc si trece prin toate etapele. Dragostea matura dezvolta orizonturi si posibilitati, nu le ingusteaza.
Si poate ca n-ar fi rau ca, asa cum ne alegem cele mai bune instrumente de coafat parul, sa ne alegem si gandurile si emotiile pe care vrem sa le traim. Si sa devenim constienti, in fiecare clipa din zi, ca nu putem sa daruim iubire atata timp cat n-o avem fata de noi mai intai. Si, cu aceeasi rabdare si minutiozitate de care dam dovada cand vrem sa obtinem acasa niste bucle fabuloase, ca la salon, sa indepartam, unul cate unul, gandurile negative care ne otravesc existenta si ne omoara in stadiu incipient incercarile de asumare a propriului destin. Sa ne curatam de regrete, de vina inchipuita, de amintiri care ne fac rau, de oameni care ne trag in jos, si sa acceptam cu seninatate tot ce face parte din trecut si nu mai putem schimba. Pentru ca petrecem degeaba ore intregi in oglinda, straduindu-ne sa aratam impecabil, daca pe chip ni se citeste doar tristete. Pentru ca degeaba ne este machiajul fara cusur, daca iesim din casa posomorate. Si pentru ca degeaba respiram feminitate, eleganta si stil prin toti porii, daca pe emisferele cerebrale n-au inflorit sinapsele vindecatoare ale intelegerii de sine.
