Nu stiu ce sa fac. Nu pot sa trec singura prin asta. Nu gasesc raspunsul, nu vad iesirea. Sa-mi dea cineva o rezolvare. Sa-mi spuna ce, si mai ales cum. Sa-mi spuna cine sunt si unde sunt eu in viata mea. Sa mai raman cu el? M-a inselat, sa-l iert? Vrea inapoi, sa-l mai primesc? Simt ca-l pierd, cum pot sa-l pastrez?
Nu ne mai ascultam. Nu mai gandim. Nu mai vrem propriile concluzii. Nu mai vrem sa fim stapani pe viata noastra. Vrem solutii-sablon, venite de-a gata. Vrem sa pasam responsabilitatea. Cautam in jur, nu inauntrul nostru. Nu mai alegem pentru noi, in schimb alegem cu usurinta pentru cei din jur. La randul lor, ei procedeaza la fel cu altii. Si uite-asa suntem experti in vieti adiacente.
Mie nu-mi plac sporturile de echipa si dezbaterile in grup. Fiecare participa pentru ca vrea sa se asculte vorbind, nu pentru ca vrea sa-i asculte pe ceilalti. Nu-mi plac echipele in general. Nu-mi place sa-mi impart viata cu altii. Sunt o fire ingrata si am un caracter incapatanat. Mai mult decat orice, urasc sfaturile necerute si implicarea nesolicitata. Pentru care, culmea, ar trebui sa fiu si recunoscatoare. Ei bine, nu sunt. "Aaaa, pai eu in locul tau as fi facut..." Pe bune? Pai locul meu e ocupat. De mine! Si eu am ales sa procedez intr-un fel. Bun, prost, cum o fi, e modul meu de a gestiona o situatie. Daca iese rau, pot sa ma bucur ca suport consecintele mele, nu pe ale altora.
Nesiguranta celui care cere sfaturi hraneste egoul celui care le ofera. Crezi ca e vorba de altruism? Extrem de rar. Cei din jur te pot ajuta sa gasesti o rezolvare. Dar n-o sa fie cea pe care-o vrei, sau cea care ti se potriveste. O rezolvare care li se potriveste lor. Cum poti sa crezi ca prietena cea mai buna, colega de munca si vecina de la 4 stiu ce e mai bine pentru tine? Cum sa stie cu ce te confrunti, ce simti, ce-i in sufletul tau mai bine ca tine? Cum sa stie ce-i mai important pentru tine, cum sa stie ce se afla dincolo de cuvintele tale mai bine ca tine? Nimeni nu-i avizat sa se pronunte cu privire la viata altcuiva. Si nimeni n-ar trebui sa-si asume asa o responsabilitate. Varsta nu-i un criteriu nici sa dai sfaturi, si nici sa le primesti. Daca esti tanara, nu inseamna ca esti necoapta si netrecuta prin viata, asa cum daca esti in varsta nu inseamna ca le stii pe toate si ca ai neaparat experienta.
Cand in propozitie e vorba de viata ta, nimeni nu te poate ajuta. Doar tu stii ce sa faci. Traieste. Invata sa zbori. Cazi. Ridica-te iar si mergi mai departe. Ajuta-te singura! E cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru tine.
Cel mai bun “sfat” pe care cineva îl poate primi în viaţă! 🙂
Mă regăsesc în fiecare cuvinţel pe care l-ai scris. Sunt oameni în jurul meu care nu se pot abţine să nu-mi dea, mie şi altora, sfaturi zilnic, despre orice, fără să le fi cerut nimeni opinia. Oameni care întotdeauna ştiu ei ceva mai frumos, mai mare, mai drăgut, mai bun decât am ales eu şi poate ar fi bine să aleg ce îmi recomandă ei.
Este din ce în ce mai obositor să le refuz politicos intervenţiile, însă reuşesc să fac asta de fiecare dată, continuând cu ce am început aşa cum îmi planificasem deja.
Ar trebui sa invat si eu cum sa refuz politicos, uneori mi se pune rabdarea la incercare. Sunt oameni carora, daca le povestesti cate-un aspect din viata ta, cred ca-i a lor si ca au drept de veto asupra ei.
Ai dreptate! Tu esti singura in masura sa gasesti o solutie la problemele tale. Indiferent ce sfaturi ti-ar da cei din jur, nimeni nu va stii care este raspunsul potrivit pentru tine. De cele mai multe ori trebuie sa iti urmezi instinctele…, inima… sa faci ceea ce simti. Important este sa iti fie tie bine. Eu sunt de parere, ca in ciuda sfaturilor primite, intotdeauna facem cum vrem noi….