Cel mai prost sfat pe care l-am primit vreodata

This entry was posted in The Happiness Project on 14 September, 2014 by ralucavigheci

---

Nu stiu cum se face dar, in topul celor mai proaste sfaturi pe care le-am primit vreodata, "fii tu insati" ocupa locul intai. Pentru ca eu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt deja: vreau sa fiu ceea ce vreau sa devin.

Sunt o succesiune de inceputuri. Ma schimb in fiecare zi cate putin si sunt intr-o continua dezvoltare. Invat, ma dezvat, ajustez, evoluez, si de-aia nici n-am cum sa stiu cine sunt in fiecare moment al vietii mele. Iar inteleptul imbold imi da peste cap toate credintele si toata perceptia despre mine. Eu inca invat despre mine, si cum imi place sa cred ca sunt fiinta complexa, nici n-am sa termin vreodata de invatat. Niciunul dintre noi n-a venit pe lume ca masina de spalat, cu caracteristici complete, instructiuni de folosire si programe automate. Suntem fragmente din oamenii pe care i-am intalnit, si fiecare dintre ei a schimbat ceva la noi. Suntem experientele pe care le-am trait, suntem cartile pe care le-am citit. Toate astea mie mi-au construit principii, mi-au modificat perceptii, m-au invatat sa depasesc momente, mi-au aratat cum sa gestionez situatii. Si in conditiile astea, cat din mine as putea sa spun ca sunt eu? Si cum as putea sa fiu autentica 100%?

Aproape intotdeauna sfatul asta nimereste in momentele in care nu stiu exact cine sunt, si ce ma defineste cel mai bine. In momentele in care am dubii cu privire la propria persoana, in momentele in care nu ma regasesc, nu ma decid, nu stiu ce se asorteaza mai bine cu mine. Da, pot sa spun cu exactitate ce-mi place si ce nu-mi place acum, ce ma reprezinta, lucrurile care ma definesc astazi. Unele trec testul timpului, altele se risipesc. Asta inseamna ca astazi am fost falsa si maine voi fi adevarata? Si tot asa in fiecare zi?

Sa fii tu insuti ar putea indemna la o perpetua cautare de sine, daca nu ar avea asteptari de transformare peste noapte. Nu stiu pe nimeni care, in urma pretiosului indemn, sa gandeasca altfel, sa actioneze altfel, sa fie altfel decat este. De cele mai multe ori, povata naste doar nedumeriri. Si daca se intampla sa le gandesti cu voce tare, sfatosul iti mai preda si lectia despre tine, si te alegi cu o descriere amanuntita si o lista cu toate trasaturile de caracter stiute sau nestiute. Ca doar la ceilalti ne pricepem cel mai bine.

Probabil ca nu m-ar deranja atat de tare, daca nu as putea sa intuiesc si continuarea: "fii tu insati, atata timp cat imi convine cine esti". Altfel, Doamne fereste sa refuzi pe cineva, sa spui vreun "nu" hotarat, sa superi vreun obraz sensibil. In cazul ala, te loveste forma ipocrita si negativa: "nu te mai recunosc, te-ai schimbat, nu mai esti tu", si devii instant tinta de transformare in "tu, cea adevarata". Intotdeauna indemnul asta mi s-a parut o forma de manipulare.

Sunt ferm convinsa ca nu sunt singura femeie care inca se mai defineste, si nu-i nimic rau in asta. Tot eu sunt si atunci cand nu stiu cine sunt, si cand am dubii, si cand n-am toate raspunsurile la mine si sunt prinsa cu tema nefacuta, si in situatii lipsite de orice ratiune. Nu stiu de unde am invatat lectia asta a mimarii sigurantei de sine, si nu stiu cine ne-a invatat ca e gresit sa sovaim, sa ne temem, sa gresim. Nu stiu de unde am inteles ca femeile puternice, femeile adevarate nu se tem, nu le doare, nu se indoiesc. Pentru ca eu una, ma simt autentica mai ales atunci cand sunt ingrijoarata, cand nu-mi pasa nici de machiaje nici de haine, cand ezit, cand am nevoie de ajutor. Nu cred decat in lectia experientei, cararile batatorite nu-mi sunt pe plac, si ma simt autentica in orice moment al vietii mele cand experienta unui esec a stat la baza unei izbanzi viitoare.

 

---

---