Intr-o lume in care este incredibil de usor sa-ti obtii validarea de sine de la cei din jur, sa reusesti singur este o adevarata provocare. De fapt, avem intiparit in cap spiritul de turma si cultura celor multi. Poti sa n-ai dreptate, poti sa sustii niste ineptii cat China, daca X si Y sunt de acord cu tine, iesi invingator dintr-o discutie in care logica nu e de partea ta.
Eu ma indoiesc sincer c-am invatat pana acum sa ne sustinem singuri punctul de vedere. Nu cred ca stim cum sa stam in picioare cand nu ne sprijina nimeni. Si nu cred ca stim sa mergem pana in panzele albe pentru ceea ce credem si pentru ceea ce vrem.
Eu cred cu tarie ca fericirea asta dupa care alergam atata e implinire de sine. Fericirea care pleaca din afara inauntru nu-i fericire durabila. Daca ai nevoie sa te recunoasca altii, cel mai probabil nu stii cine esti. Drumul catre sine e lung si anevoios. Invatam despre ceilalti mai degraba decat despre noi. Si intotdeauna lectia despre noi va fi cea mai grea. Toti oamenii mari, toti oamenii care au stralucit in lume, si-au gasit fericirea in lucruri marunte. Lumina porneste din interior. Pe noi insa, inca ne seaca frica de esec, ne seaca frica de dezamagire, ne seaca frica de a umbla pe drumuri nebatatorite. De-aia preferam calea care-a mai fost umblata, de-aia preferam sa mergem pe unde au mai fost si altii, de-aia nu riscam si nu ne fortam limitele. De-aia preferam vocile celor multi.
Societatea nu poate sa te invete lectia despre tine, desi, daca n-o stii, platesti scump. Societatea nu poate sa-ti impuna un set de principii. Nu poate sa-ti dicteze caracterul. Nu poate nici sa-ti dea, nici sa-ti ia sentimente, idei, ganduri. Sunt lucruri pe lumea asta pe care numai tu poti sa ti le oferi, oricat le-ai cauta in jur. Nu cere dincolo de tine ceea ce nu-ti dai nici tu.
Frumos, tare frumos!
Multumesc, Lucian!
Imi place atat de mult ceea ce am citit,parca te cunosc,de undeva ai venit si mi-ai intrat in ganduri pe care apoi le-ai astenut pe hartie….Transmiti intr-un mod atat de de special..Bravo….
Multumesc frumos, Niko!